Atunci când igiena orală nu se efectuează corespunzător, în vecinătatea gingiilor se constituie depozite microbiene formând placa bacteriană, creindu-se premiza dezvoltării unor specii bacteriene mult mai periculoase și agresive, în paralel cu alterarea mecanismelor de apărare locală ale organismului. Acum se rupe echilibrul – bacteriile periculoase se inmulțesc, iar imunitatea locală scade!

În cazul în care placa bacteriană nu este indepartată zilnic prin periaj corect atât de pe dinți, cât mai ales dintre dinți, sub acțiunea substanțelor minerale din saliva aceasta se intărește (pietrifică) și se transformă în tartru .

Prezența tartrului dentar pe dinți favorizează acumularea și înaintarea plăcii bacteriene către rădăcinile dinților. În mod normal, între gingie și dinte și între rădăcină și os există fibrele parodontale care sigilează spațiul și susține dintele în alveola osoasă. Cu cât inflamația pătrunde în profunzime, între rădăcina și os, fibrele parodontale sunt distruse și se formează un spațiu în formă de pâlnie numit pungă parodontală.

Punga parodontală reprezintă spațiul ideal pentru acumularea de placă bacteriană și tartru, adică pentru colonizarea și inmulțirea bacteriilor, agravând din ce în ce mai tare boala parodontală. În noul său habitat, metabolismul bacterian conduce la eliberarea de toxine determinând organismul să declanșeze accelerat mecanismele de apărare.

Substanțele secretate local de către organism prin mecanismele de apărare distrug o parte din bacterii însă din pacate distrug și fibrele parodontale care susțin dintele în os. Astfel, boala parodontală evoluează prin mecanism autoimun.

Spațiul rezultat prin distrucția osului (punga parodontală) se mărește pâna la distrucția completă a osului din jurul rădăcinii, ceea ce conduce în final la pierdrea dintelui.